Declarație politică
Criza, ca agent electoral
Vă mărturisesc că nu am înțeles niciodată apetitul unora pentru autodistrugere. Să-ți canalizezi energii, timp și resurse de tot felul numai pentru a împiedica un progres, o dezvoltare, este, cred, cel mai derizoriu mod în care poți acționa ca persoană cu funcție în stat, cu autoritate.
Și, totuși, vedem că se întâmplă.
După momentul 11 decembrie, am crezut (naivi) că meciul politic s-a închis și România își va putea relua un curs al normalității pe care îl clamam cu toții în campanie. Adică să avem rapid un prim-ministru și un guvern învestit, expresie a majorității parlamentare, care să înceapă să lucreze pentru aplicarea programului de guvernare.
Ce s-a întâmplat ține de absurd și inconștiență. Incapabil să-și accepte înfrângerea politică din alegeri (da, a lui, personală), președintele Klaus Iohannis a abandonat orice legătură cu Constituția și rolul său și s-a înrolat într-un demers conștiincios de subminare a majorității parlamentare și a guvernului legitim. Respingerea fără nicio explicație a lui Sevil Shhaideh, amânarea fără nicio explicație a desemnării lui Sorin Grindeanu, întârzierea adoptării bugetului în numele avizului CSAT sau amânarea promulgării în numele unor „temeri” doar de el știute – toate au fost acțiuni evidente de sabotaj. Desigur, cel mai periculos gest a fost manipularea și alimentarea protestelor de stradă, în vârful cărora s-a urcat și a profitat cu cinism.
De ce să faci asta?
Răspunsul se numește: Programul de guvernare al PSD și ALDE! Nu e pentru nimeni un secret că portofoliul de măsuri prevăzute în programul de guvernare, cu termene și un calendar de aplicare foarte riguros, este, probabil, cel mai ambițios din câte s-au asumat până acum la nivel de țară. Punerea lor în practică ar însemna redefinirea politicilor de dezvoltare, prin dinamizarea economiei în consens cu bunăstarea cetățenilor (creșterea veniturilor și scăderea taxelor). Ca o paranteză, eu, personal, m-am săturat să tot aud propagandiști ai politicilor de austeritate și apologeți ai unui model economic falimentar, în care „dezvoltarea” nu se întoarce niciodată în buzunarul oamenilor.
Avem, deja, o evidență: Guvernul PSD – ALDE a realizat într-o lună de zile mai multe lucruri bune decât au făcut „tehnocrații” într-un an. Calendarul de măsuri e respectat, miniștrii își fac datoria, toată lumea muncește și își vede de treabă. Ori abia asta e vulnerabilitatea președintelui țării și a celor care-i deservesc interesele. Un guvern care să pună în aplicare planul de măsuri prezentat în campanie ar însemna mult bine pentru români și pentru România, dar ar fi o catastrofă pentru „candidatul” Klaus Ioannis.
Și atunci, soluția cea mai la îndemână este alimentarea cu orice preț a crizei, sub toate formele sale. Câtă vreme românii se vor lupta între ei pe teme mai degrabă marginale, dar hiperbolizate ca fiind „de viață și de moarte”, lucrurile vor stagna. Câtă vreme România va fi măcinată de conflicte și nervi, dezbaterea onestă și munca în echipă vor avea de suferit. Câtă vreme vom crea războaie sociale, instituționale și vom antagoniza categorii întregi de cetățeni, programul de guvernare va fi afectat. Iar acest neajuns va fi folosit în interes politic. Președintele și partidele din jurul său vor o criză continuă în România și vor fi în stare de orice pentru ca starea de tensiune, conflic, impredictibilitate să persiste. O vor hrăni periodic cu subiecte și se vor urca pe „victime”.
Scenariu lor pare scris, deja. Rămâne doar ca noi să ne decidem ce facem: cădem în acest păcat sau îl ignorăm și urmăm un scenariu mult mai onest: programul de guvernare! Opțiunea îmi pare obligatorie.
Comentarii recente