Corneliu Ștefan: Unirea Basarabiei cu țara, primul pas spre făurirea României Mari! (declarație politică)

În urmă cu 100 de ani, pe 27 martie 1918, naţiunea română a început să arate lumii că are voinţă, forţă şi dorinţă de libertate. Basarabia s-a unit atunci cu Patria Mamă. A fost prima provincie străbună care s-a alipit României. Evenimentul rămâne memorabil. Un semnal clar, limpede, pentru unitate, pentru democraţie, pentru integrare în rândul ţărilor civilizate.

Visul de veacuri al românilor a început să se împlinească la 27 martie 1918. Lupta înaintaşilor pentru independenţă, pentru suveranitate, nu a fost zadarnică. Revărsarea dorinţei de unire nu a mai putut fi oprită de nicio forţă potrivnică. Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, zăgazurile construite de cotropitori au fost rupte, rase de pe faţa pământului. Atunci, prin voinţa neamului, s-a creat o Românie unică, puternică şi independentă.

Acum, în Anul Centenarului, ar trebui ca peste tot în România să clocotească istoria, emoţia, dorinţa de unitate, de echilibru, de conlucrare pentru bunul mers al treburilor ţării. Faptele de vitejie ale înaintaşilor, sacrificiul lor suprem, ar trebui să ne oblige, pe noi, cei care am fost trimişi aici, în Parlamentul României, în urma unor alegeri libere şi democratice, să lăsăm la o parte ura, vrajba, diferenţele de opinii, de doctrină şi să dovedim că servim patria!

Trebuie să le arătăm românilor că Centenarul Unirii nu este o formalitate, un eveniment bifat, o motivaţie pentru a-ţi face imagine, ci un crez care ne defineşte, o trăsătură caracteristică acestui popor mult încercat. Unitatea, solidaritatea şi lupta comună pentru un ideal nu sunt concepte istorice, ci adevăruri pe care, din păcate, unii nu vor să le mai ia în seamă, mânaţi fiind de interese ce nu ţin de România!

Doamnelor şi domnilor,

Acum 100 de ani, înaintaşii noştri ne-au dat un exemplu imens de patriotism, de curaj, de sacrificiu. În ciuda tuturor opreliştilor, Sfatul Ţării reunit la Chişinău a decis unirea Basarabiei cu România. Şi acest lucru s-a produs în coasta Imperiului Rusesc, care a răcnit năprasnic, dar nu a putut să se opună voinţei izvorâte din lăuntrul unui popor încercat, care îşi dorea cu ardoare unirea, libertatea.

Şi, iată, acum, la un secol distanţă de măreţul eveniment, constat cu tristeţe că suntem dezbinaţi, că suntem învăluiţi în ură, că nu putem să luptăm pentru un ţel comun, acela de a aduce bunăstare, încredere şi siguranţă românilor. Democraţia înseamnă, într-adevăr, diversitate de idei, de opinii, înseamnă contradicţii şi politici diferite, dar există şi un numitor comun suprem: ţara şi binele ei.

Vă invit să reflectăm asupra acestui lucru!