În urmă cu câteva luni, Ioan Marinescu primea vestea teribilă a bolii cu care fusese diagnosticat: leucemie acută mieloidă secundară unui sindrom mielodisplazic. Un verdict greu, în fața căruia poți ceda extrem de rapid. „Te curăță văzând cu ochii” – este expresia neacademică, dar fidelă acestei suferințe. Medici neputincioși în fața ei și pacienți dărâmați fizic și psihic.
Doar că Ioan Marinescu NU e unul dintre ei. Cine l-a întâlnit, măcar o dată în viață, știe despre ce vorbesc. Un optimist incurabil, iubitor al semenilor, îndrăgostit de pământ, de cer, de minunile naturii înconjurătoare nu putea fi un pacient oarecare. Nu putea fi un deznădăjduit. Nu putea fi un învins. Atunci când crezi în viață, viața te răsplătește, atunci când faci bine (și fostul prefect al județului a făcut mult, mult bine multor, multor oameni), binele ți se întoarce inevitabil.
Cu puține speranțe în România, Ioan Marinescu a găsit soluția în Turcia: o intervenție chirurgicală, un transplant de măduvă salvator. A reușit să plece din țară (era într-o stare fizică aproape imposibilă pentru a călători cu avionul), iar mâine, când se împlinesc exact 3 luni de la ieșirea din România, va avea loc transplantul. Donator este fiul său cel mic, Andrei Marinescu. Viață din viață de la tată către fiu și, acum, invers.
Am vorbit cu el și l-am simțit plin de încredere. Drumul său de la diagnostic și până la intervenția de mâine a fost, parcă, un amestec fericit al destinului. După ce se va recupera complet și se va întoarce, e fascinant să-i auziți povestea și cum s-au așezat lucrurile în dreptul său. Cu familie, prieteni, medici, îngrijitori etc. Deocamdată, doar atât din optimismul incurabil al acestui OM: „Dacă Dumnezeu, familia, oamenii buni m-au adus până aici….totul va fi bine”.
Și pentru că, tot în cuvintele lui, „energia umană e cel mai puternic medicament”, Ioan Marinescu va avea nevoie de toate gândurile noastre bune, de rugăciunile noastre, de încrederea noastră.
Comentarii recente