Senatorul Pro România, Adrian Țuțuianu, a prezentat, în cadrul unei conferințe de presă, principalele vulnerabilități pe care celebra Ordonanță de Urgență 114/2018 le are, precum și diferențele dintre propaganda unui proiect faraonic și reglementările propriu-zise.
Prima observație – amalgamul de domenii reglementate prin această OUG 114:
Ca om care citește și nu ridică mâna după impresii, am să vă spun și eu câteva lucruri pe temele la care mă pricep. N-am să discut eu de telefonia mobilă sau de energie, că nu mă pricep. În schimb, am să discut despre administrația publică – alte consecințe decât cele pe care, deja, le-am amintit legat de unitățile administrativ teritoriale.
În primul rând, legiferarea prin această ordonanță este un talmeș-balmeș pe diverse domenii de activitate, diverse categorii de realții sociale, care nu au nicio legătură unele cu altele. Se înființează Fondul de Dezvoltare și Investiții, se aprobă Programul de finanțare a investițiilor pentru modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare, se aprobă construcția sau amenajarea, dotarea de grădinițe cu profil sportiv, se discută și de pensii, se discută de salarizarea funcționarilor publici, de evaluarea performanțelor funcționarilor publici, de Institutul de Drept și Științe Administrative, de taxe pe jocuri de noroc, de taxe pe energie, pe sistemul bancar, de sistemul național de gaze ș.a.m.d.
Un asemenea sistem de legiferare este de neadmis îtr-o țară civilizată. Nu-i prima dată când, în România, într-o ordonanță de urgență, se amestecă domenii atât de diferite, încât te întrebi dacă mai era ceva important de legiferat printr-un singur act normativ. Într-o țară cu legislație normală, aceste lucruri se cuantifică și se reglementează distinct.
Senatorul a făcut și analize punctuale pe programul de finanțare aplicabil unităților administrativ-teritoriale din Fondul de Dezvoltare și Investiții:
Fondul acesta este gestionat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, comisie care nu a avut niciodată atribuții de gestiune de fonduri publice, ci de previziune, de analiză, de proiecție. Comisia nu are nici oamenii necesari, structura de personal și nici oamenii pregătiți pentru a gestiona investiții publice.
În al doilea rând, dacă citim, spre exemplu, art. 1, alin. 4, textul ne spune că finanțarea proiectelor se asigură sub formă de granturi acordate de Fond, adică primești bani și nu-i mai dai înapoi. Dar, dacă mergem mai departe (…), veți vedea că toate unitățile sunt împrumutate, și nu sunt granturi, ci trebuie să restituie acești bani într-un termen, în raport de mărimea investiției.
Aceeași situație, aceeași critică privește și alocarea financiară pentru finanțarea unor proiecte de investiții ale universităților. Ele nu primesc niciun grant, ci trebuie să dea banii înapoi, într-un anumit termen. Situația este identică și în ceea ce privește finanțarea din Fond a stațiunilor balneare, cu precizarea că sunt bani care s-ar da și pentru unități administrativ-teritoriale care ar face infrastructură rutieră, apă, canal, dar sunt și bani care ar trebui dați societăților comerciale. La fel, grantul este teoretic.
Vă mai precizez că, pentru toate cele 3 categorii de cheltuieli, până astăzi, în 30 de zile de la data publicării Ordonanței, ar fi trebuit să avem hotărâri de guvern, ordine de miniștri de punere în aplicare și de construcție a schemelor de ajutor de stat. Ori, suntem astăzi, deja, în data de 19 februarie, au trecut peste 40 de zile și nu există nici măcar un proiect de act normativ de punere în aplicare a acestei ordonanțe. De asemenea, vă precizez că în bugetul anului 2019 nu există sumele de bani necesare punerii în aplicare a acestui proiect faraonic.
Onoare muncii!
Comentarii recente